Apare cu sprijinul financiar al
Numărul 32 / 2010
Numărul 31 / 2010
Numărul 30 / 2010
Numărul 29 / 2010
Numărul 28 / 2010
Numărul 27 / 2010
Numărul 25 - 26 / 2010
Numărul 24 / 2010
Numărul 23 / 2010
Numărul 22 / 2010
Numărul 21 / 2010
Numărul 19 - 20 / 2010
Numărul 18 / 2010
Numărul 17 / 2010
Numărul 15 - 16 / 2010
Numărul 14 / 2010
Numărul 13 / 2010
Numărul 11 - 12 / 2010
Numărul 10 / 2010
Numărul 9 / 2010
Numărul 8 / 2010
Numărul 7 / 2010
Numărul 5 - 6 / 2010
Numărul 4 / 2010
Numărul 3 / 2010
Numărul 1 - 2 / 2010
Numărul 45 - 46 / 2009
Numărul 44 / 2009
Numărul 43 / 2009
Numărul 42 / 2009
Numărul 41 / 2009
Numărul 39 - 40 / 2009
Numărul 38 / 2009
Numărul 37 / 2009
Numărul 36 / 2009
Numărul 34 - 35 / 2009
Numarul 33 / 2009
Numărul 32 / 2009
Numărul 31 / 2009
Numărul 29 - 30 / 2009
Numărul 28 / 2009
Numarul 27 / 2009
Numarul 26 / 2009
Numărul 24 - 25 / 2009
Numărul 23 / 2009
Numărul 22 / 2009
Numărul 21 / 2009
Numarul 19 / 2009
Numarul 18 / 2009
Numarul 17 / 2009
Numarul 16 / 2009
Numarul 15 / 2009
Numarul 14 / 2009
Numarul 13 / 2009
Numarul 12 / 2009
Numarul 10 -11 / 2009
Numarul 9 / 2009
Numarul 8 / 2009
Numarul 7 / 2009
Numarul 6 / 2009
Numărul 5 / 2009
Numarul 4 / 2009
Numarul 3 / 2009
Numarul 2 / 2009
Numarul 1 / 2009
Numarul 42 / 2008
Numarul 40 - 41 / 2008
Numarul 38 - 39 / 2008
Numarul 37 / 2008
Numarul 36 / 2008
Numarul 35 / 2008
Numarul 34 / 2008
Numarul 33 / 2008
Numarul 32 / 2008
Numarul 31 / 2008
Numarul 30 / 2008
Numarul 29 / 2008
Numarul 27 - 28 / 2008
Numarul 25 - 26 / 2008
Numarul 23 - 24 / 2008
Numarul 22 / 2008
Numarul 21 / 2008
Numarul 20 / 2008
Numarul 19 / 2008
Numarul 18 / 2008
Numarul 17 / 2008
Numarul 16 / 2008
Numarul 14 - 15 / 2008
Numarul 13 / 2008
Numarul 12 / 2008
Numarul 11 / 2008
Numarul 10 / 2008
Numarul 9 / 2008
Numarul 8 / 2008
Numarul 7 / 2008
Numarul 6 / 2008
Numarul 5 / 2008
Numarul 4 / 2008
Numarul 3 / 2008
Numarul 2 / 2008
Numarul 1 / 2008
Cautare dupa nume autor
Diavolul şi ucenica sa
Ioan BuducaMarta Petreu nu iubeşte viaţa. Ei îi plac ideile, iar dintre idei cel mai mult îi plac cele împerecheate întru ceartă şi desperechere: stânga-dreapta. Idei politice, desigur. În „Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu şi Mihail Sebastian” (Polirom, 2009) asta face de la un capăt al altul al cărţii: ideologizează. Nu vrea să ţină cont de mărturisirea lui Cioran, pe care o şi publică în propria-i revistă, „Apostrof”, nr. 8, 2009: „În principiu, toate ideile sunt false şi absurde. Rămân doar oamenii aşa cum sunt… M-am vindecat de orice ideologie.”
Nevindecată, Marta Petreu ţine să-i caute diagnosticul şi lui Mihail Sebastian: a fost de stânga sau de dreapta? Pentru piaţa de capital simbolic din viaţa politică, o fi interesant. Dar viaţa interioară a scriitorului (a oricărui scriitor autentic) nu răspunde la astfel de întrebări. Ba răspunde, dacă vrea Marta, dar ar fi bine să ştie că acele răspunsuri sunt reducţioniste şi fac praf şi pulbere constatarea de bun-simţ potrivit căreia „Rămân oamenii aşa cum sunt”.
Dacă o văd pe Marta Petreu la liturghie, ce să cred, că e de dreapta? Iar dacă o văd ajutând o familie săracă, să cred că e de stânga? Ce voi spune dacă vreunul dintre colaboratorii revistei sale nu se duce la vot? Că la “Apostrof” e un cuib de anarhişti?
Cam aşa îl judecă ea pe Mihail Sebastian, care într-o perioadă (1929-1934) a fost mai apropiat de ideile lui Nae Ionescu (de dreapta) decât avea să fie mai târziu (când se va apropia de stânga).
Nu e nimic interesant în acest fel de mişcare a convingerilor cuiva (Petre ţuţea s-a mişcat invers, de la stânga la dreapta, şi nu a apărut nicio Martă justiţiară care să-l facă de ruşine). N-ar fi captivant, zic, dacă n-ar fi implicat cineva mai mult decât important în joc: diavolul. Cică Nae Ionescu ar fi fost diavolul însuşi. Aşa da. Acum devine necesar să facem o plângere penală împotriva lui Sebastian (poate chiar o comisie parlamentară de anchetă, căci stânga parlamentară îl cam venerează pe ovreiaşul ăsta, nu-i aşa?).
Am căutat în biblioteci cartea în care Marta Petreu a descris procesul (penal? biblic?) potrivit căruia Nae Ionescu a fost dovedit drept diavol printr-o sentinţă definitivă şi irevocabilă. N-am găsit-o. O va scrie, în curând, să zicem.
Scandalul e că, până o va scrie, tot ce poate părea scandalos în ucenicia lui Sebastian la dreapta lui Nae Ionescu rămâne suspendat în inocenţă şi acoperit de prezumţia de nevinovăţie.
Bine, să zicem că a şi scris-o! Da, dom’le, Nae Ionescu era diavolul! Aşadar lucra cu baze metafizice în politică şi cu dreapta sa pocnea peste bot evrei.
Rămâne de demonstrat că şi Mihail Sebastian lucra cu ceva nasol în afacerile sale politice (nişte biete opinii, de fapt). A dezvoltat el măcar o schiţă de ideologie? Nu a găsit nimeni aşa ceva. A reacţionat la întâmplări şi evenimente ale vremii sale, potrivit convingerilor sale morale şi intelectuale. Că aceste convingeri s-au mai schimbat cu vremea, asta e altceva, dar nu e nici ideologie, nici politică, e viaţă.
Ce a făcut Marta Petreu în „Diavolul şi ucenicul său” (în aplauzele multor minţi luminate ale zilei de azi) stă mărturie la nebunia colectivă pe care o trăim: suntem în stare să căutăm stângă şi dreaptă peste tot. Cum ar fi oare sexul de stânga? Dar bolile de dreapta?
ale revistei
click aici...
Tarife publicitate
click aici...
