Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Clubul de proză şi formarea ideilor

        Oana-Teodora Călin

Întâlnirea din 31 mai a Clubului de pro­ză „La formarea ideilor” a stat sub semnele criticii literare. Practicarea cri­ticii literare a devenit o profesie în secolul al XX-lea, însă are rădăcini în Grecia şi Roma antică. Aristotel a fost cel mai im­portant critic literar al Antichităţii, lucrarea sa Poetica lansând idei care au fost influente timp de multe secole, unele dintre ele fiind folosite şi în zilele noastre. Astăzi, părerile sunt împărţite în ceea ce priveşte scopul criticii. Unii scriitori spun că a face numai critică literară nu înseamnă a crea. Scriitorul este cel care creează din nimic. Alţi scriitori, dimpotrivă, cred că scriitorii şi criticii se aseamănă foarte mult, procesul de creaţie fiind universal, fie că este vorba despre cei care produc un text, fie că este vorba despre cei care interpretează.


Ana Dobre, pe care am prezentat-o în una dintre întâlnirile anterioare ca „filolog şi critic literar care şi-a început cariera cu studiul lui Eminescu, punctul de referinţă pentru orice filolog”, a vorbit la aceas­tă întâlnire despre cartea Nepotul lui Mefisto a lui Gheorghe Filip, o carte care aminteşte de „sarcasmul lui Caragiale [...], o lume care trebuie să se revizuiască, dar să nu se schimbe”. Este vorba despre „o poveste într-o istorie”, care vorbeşte despre un bărbat aflat în momentul greu al crizei vârstei de 50 de ani. Ana Dobre spune despre roman că pare un pamflet, iar despre discursul protagonistului că este un rechizitoriu.


Despre romanul Ăştia a lui I. Neşu, Ana Dobre spune că aduce un „exces de şarjă şi ironie”, o carte care vorbeşte despre aparatul represiv şi atrocităţile colectivizării, un volum care se aseamănă cu cel de-al doilea volum din Moromeţii, al lui Marin Preda.


Sfinţii lui Ştefan Dorgoşan, o carte care a fost prezentată într-una din întâlnirile precedente, este „o lume în care valorile şi culorile se amestecă”, o „exprimare directă a nemulţumirii”, o carte cu o acţiune simplă şi liniară, „un roman cu cheie”, caracterizat de un stil jurnalistic. Sfinţii este un roman - „satiră cu elemente de ironie sau pamflet”, după cum afirmă Ana Dobre, cu personaje care „parcă plutesc pe o mare unde bărcile de salvare nu mai apar”.


Septembrie, uneori..., cartea lui Da­niel Dincă, a fost şi ea una dintre cele prezentate de Ana Dobre. Este vorba despre un roman autobiografic, scris o dată cu trecerea de la tinereţe la vârsta a doua. Despre roman, autorul spune: „Nici nu mai ştiu dacă a existat vreodată un astfel de septembrie. Poate că a fost aievea sau numai în mintea mea, pentru că în absenţa lui n-aş fi avut dorinţa materializării gândurilor în această carte, pe care am scris-o cu sufletul”.


Lectura lui Aurel Maria Baros, Don’t mention it, a fost momentul păstrat mereu la Clubul de proză pentru zâmbete şi voie bună, dar şi o revenire a lui A.M.B. la ceea ce l-a consacrat: proza!
Numele propuse pentru literatura de mâine au fost, de această dată, Luca Dinulescu şi Adrian Voicu. Luca Dinulescu a delectat auditoriul prin intermediul lecturii unui fragment din cartea sa Primul meu job, iar Adrian Voicu prin textul Nepovestitele trăiri ale templierilor români. Ştefan Mitroi spune despre acest din urmă text că „este o proză excelentă, cu accente de parodie, scrisă într-un stil americănesc alert, în care există şi umor, şi curaj”.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul