Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Amintiri, utopii, istorii

        Horia Gārbea

Lilian Zamfiroiu: Relaţii diplomatice romāno-italiene 1918-1940,
Editura Tritonic
Volumul reprezintă o variant㠄pentru publicul larg”, totuşi nu una excesiv populară, bogăţia referinţelor şi a notelor o atestă, a tezei de doctorat susţinute de diplomatul de carieră Lilian Zamfiroiu despre cea mai interesantă epocă a relaţiilor diplomatice romāno-italiene: cea interbelică. Interesantă pentru că este o perioadă a frămīntărilor şi modificărilor radicale, a creşterii unui val care avea să se spargă īn 1939, la īnceputul celui de-al Doilea Război Mon­dial, la foarte scurtă vreme după īnchiderea primului. Romānia şi Italia, īn ascensiune īn Europa, se preocupă fiecare, reciproc, de politica ţării celeilalte, tatonīndu-se, gestionīnd tensiuni, pentru că era īn discuţie ratificarea tratatului privind Basarabia, şi īncheind pactul de amiciţie şi colaborare din septembrie 1926. După un interval de evoluţie fastă, vor urma ascensiunea la putere a lui Hitler īn 1933 şi conflictul italo-etiopian, fenomene pe care istoricul şi diplomatul Lilian Zamfiroiu le comentează pe larg, citīnd documente pline de interes, atīt din arhivele diplomatice, cīt şi din zona reacţiilor publice. Situarea Italiei faţă de Mica Īnţelegere, īn termeni mai direcţi se poate vorbi de ostilitate, este un fapt demn de luat īn seamă şi autorul īi consacră nu puţine pagini şi reflecţii. Foarte interesantă este atitudinea lui Nicolae Titulescu, pe care o subliniază Lilian Zamfiroiu, īn aplicarea nuanţată a deciziilor Societăţii Naţiunilor īn cazul Ita­liei, declarată ţară agresoare īn conflictul cu Etiopia. Fără a folosi argumentele de tipul „impunerii civilizaţiei superioare”, diplomatul romān determină aplicarea exactă şi fără excese a sancţiunilor impuse Italiei. Cu toate acestea, atitudinea sa īn ca­zul discursului īmpăratului Etiopiei, bruiat la Geneva de huiduieli din loja publicului, īi va atrage lui Titulescu puternice reacţii negative din partea presei şi chiar a guvernanţilor italieni, luīnd forma unor veritabile „execuţii”, mergīnd pīnă la insinuarea că Titulescu nu este de „rasă albă”, ceea ce ar explica „simpatia” pen­tru etiopieni. Acest segment al cărţii lui Lilian Zamfiroiu este extrem de incitant şi e meritul său de a-i fi relevat toate faţetele. Lucrarea se īncheie cu prezentarea ultimelor luni precedente celui de-al Doilea Război Mondial şi cu constatarea evidentă că Italia a susţinut pretenţiile teritoriale ale Ungariei asupra ţării noastre, īncheiate cu momentul nefast al Dictatului de la Viena. Cartea lui Lilian Zamfiroiu, palpitantă īn multe segmente asemenea unui roman de calitate, se va citi cu mare uşurinţă, graţie stilului elevat şi a preciziei frazei, dar şi cu plăcere de cei interesaţi. Astfel, departe de a fi o aridă teză, volumul va trece firesc spre cititorul pasionat de istorie.


Mircea Opriţă: H.G. Wells – Utopia Modernă,
Millenium Books, eseu
Prozatorul, distins recent cu Premiul Ion Hobana pentru īntreaga activitate literară īn SF, publică ediţia a doua, revăzută, a unul vast eseu pe o temă de care s-a ocupat şi regretatul Ion Hobana: opera lui Wells, o ispită pentru orice autor SF, un clasic imposibil de ocolit. Perspectiva lui Mircea Opriţă este diferită de a maestrului său Ion Hobana pentru că se referă doar la aspectele utopiei moderne, aşa cum a fost ea īntemeiată de Wells īn continuarea marilor creaţii ale lui Thomas More, Tommaso Campanella, Roger Bacon, Swift şi, mai īnainte, ale lui Platon. Īn abordarea lui Mircea Opriţă, Wells creează utopia modernă, „ştiinţifico-fantastică”, prin despărţirea de clasici şi abordarea succesivă a unor niveluri tot mai subtile de anticipare a viitorului, de la „utopia tezist㔠din Oameni ca zeii la contra-utopie, cea din Cānd se va trezi Cel-ce-doarme, după ce trecuse prin romane destul de īntunecate, dar literar mai izbutite, precum Omul Invizibil sau Războiul lumilor. Volumul lui Mircea Opriţă este unul foarte sistematic şi precis, el analizează, din punct de vedere „utopist”, toată opera lui H.G. Wells, un „cetăţean al Utopiei”.  Ne bucurăm, astfel, de īncă o lucrare īnsemnată asupra marelui īnaintaş al fanteziei ştiinţifice.


H. Salem: Cercul Virtuos – ediţie necenzurată,
Editura Tritonic, roman
Gavrilă G. Gavrilă ajunge pe lumea cealaltă aparent printr-o eroare. De aceea, nu figurează īn registre, nu are nici bon alb, pentru Rai, nici negru, pentru Iad. Fostul redactor al Televiziunii Romāne, la emisiunile de divertisment, se trezeşte suspendat īntre lumi, printre duhuri care ştiu precis unde vor ajunge, duhuri din toate universurile paralele celui din care provine. Fiecare capitol e o schiţă ironică, satirică, Gavrilă e un fel de Micul Prinţ călătorind nu de pe o planetă pe alta, ci din fiinţă īn fiinţă, fiecare dintre ele venind la „triajul” RaiIad cu experienţe spectaculoase şi insolite. Pīnă la urmă, Gavrilă va fi retrimis pe Pămīnt şi va mai trăi acolo 45 de ani după ce revenirea acasă şi īn TVR nu se va face fără opoziţie şi peripeţii. Īn 1986, ro­manul regretatului H. Salem (1927-1991), cunoscut umorist, a fost oprit de cenzură, după tipărire, īnainte de „bunul de difuzare”, apoi republicat după un an, cu numai două capitole schimbate. Cititorul de azi, obişnuit cu satira politică neīngrădită, īnţelege cu greu ce efect puteau avea glumele, deloc nevinovate din perspectiva cenzurii, ale lui H. Salem, după cum nu va pricepe cīt de greu era să treacă un text care se baza pe existenţa unei „alte lumi”, cu Infern şi Paradis, pentru pedepsirea şi recompensarea faptelor oamenilor, un tărīm populat de īngeri, sfinţi, suflete desprinse de trup şi īn care chiar Dumnezeu are, evident, un rol major. Că Raiul īn care nimereşte Gavril e imperfect, absurd şi birocratic nu putea fi decīt o aluzie la „Raiul” comunist, proclamat ca minunat, īn realitate minat de flagrante prostii şi disfuncţii. Romanul lui H. Salem e scris cu mare vervă, glumele se ţin īncă bine, deşi umorul se perimează repede şi au trecut peste pagini 25 de ani. Multe dintre caricaturile schiţate de romancier se potrivesc foarte bine şi azi cu feţele unor politicieni, potentaţi, arivişti ai vremurilor noastre. Totuşi, există o blīndeţe a ironiei lui H. Salem. E clar că omul era un adept al jubilaţiei, şi nu al īncruntării pamfletare sarcastice. După un sfert de veac, zīmbetul destins al lui H. Salem ne bucură din nou.


Gabriel Cheroiu: O istorie a literaturii cinegetice romāne, Vol. III,
Editura Scripta
Cu acest volum, Gabriel Cheroiu īşi īncheie lucrarea, un unicat la noi. Ca şi īn volumele precedente, istoricul, doctor īn Filologie şi pasionat activist īn domeniul cinegetic, analizează atīt lucrări de beletristică legate direct de vīnătoare, cīt şi volume de tehnică a domeniului, ba şi cărţi de bucate īn care a fost prinsă īn texte „savoarea literară a gastronomiei vīnătoreşti” de autori precum Mihail Kogălniceanu, Al. O. Teodoreanu, Radu Anton Roman şi alţii. Nu lipsesc din istorie nici revistele cinegetice, de la cele interbelice la cele ale perioadei comuniste, cīte au existat, şi de la acestea la cele de după 1990. Īn paginile acestui al treilea volum, cititorul īntīlneşte mari scriitori, precum Mihail Sadoveanu, G. Topārceanu, Vasile Voiculescu, scriitori mai mărunţi care au avut cultul vīnătorii, ca Mihai Mo­şandrei sau Eugen Jianu, vīnători me­morialişti, unii mărturisind cum aveau loc vīnătorile nomenklaturii comuniste la care participaseră ca maeştri de vīnătoare. Unul (Vasile Crişan) relatează īn­tr-o carte că Nicolae Ceauşescu a īmpuşcat īn rezervaţia Cuşma din Bistriţa-Năsăud 292 de urşi, dintre care, odată, 24 īntr-o zi īn 1983. Tot el trăgea īn capre negre din telecabina de la Buşteni şi īn cerbi din elicopter. Īn completarea celor două volume anterioare, acest volum terţ īntregeşte o lucrare eminent alcătuită, foarte atractiv scrisă, cu multe merite culturale şi istorice.


Zenovie Cārlugea: Lucian Blaga īntre amintire şi actualitate,
Editura Scrisul Romānesc
Un cercetător pasionat al istoriei literare din Tīrgu-Jiu, profesorul Zenovie Cārlugea, adună īn acest volum interviurile şi reportajele sale realizate pentru reconstituirea imaginii lui Lucian Blaga. Surse importante īi sīnt persoane care l-au cunoscut pe poet şi filozof, precum Ovidiu Drimba, Gh. Pavelescu, D. Vatamaniuc, Al. Husar, T.G. Maiorescu, Gh. Grigurcu, Valer Popa şi Coriolan Brad, un medic din Gura Rāului care īşi aminteşte mai ales despre acest spaţiu ocrotitor pentru Blaga īn anii 1950-1958. Nu rezultă dacă şi el l-a cunoscut efectiv pe poet. Īn ultimii 15 ani, Zenovie Cārlugea a publicat numeroase studii, articole, interviuri, cercetări de istorie literară īn legătură cu Lucian Blaga, poetul şi subiectul său favorit. El a reuşit să obţină de la cei care l-au īntīlnit pe autorul Poemelor luminii amănunte revelatoare despre existenţa lui, calităţile literare şi didactice, ultimele puse uneori la īndoială, se pare că pe nedrept, şi, īn general, despre tot ce se putea afla asupra subiectului. Culegerea sa de interviuri şi articole merită studiată cu interes.


Nicolae Radu: Memorie incomodă,
Editura Semne, memorialistică
Memoria īl incomodează pe Nicolae Radu pentru că e prea acută. Aşa ne lasă a īnţelege. Medic de profesie, Nicolae Radu a avut o viaţă destul de palpitantă şi cu condimente exotice: a călătorit pe mare, a lucrat ca medic īn lumea arabă, a avut şi īn Romānia destule „păcate”, cum le numeşte el, dificultăţi şi aventuri. Din acest punct de vedere, memoriile sale nu ar lăsa indiferent cititorul dacă autorul s-ar mulţumi să relateze neutru experienţa lui. Īn multe pagini īnsă, medicul prozator face eroarea de a cădea īn lungi eseuri, īn dialoguri imaginare īntre el şi conş­tiinţa lui văzută ca un judecător divin, iar īn relatările călătoriilor nu evită totdeauna stilul de ghid turistic, enervant īntr-un volum literar. Atfel, autorul trece de la portrete ale unor inşi neīnsemnaţi, īn care se situează, din punct de vedere literar, de partea schiţei, la jurnal, la memorialistică pură şi, apoi, la eseu, se īntreţine colocvial cu cititorul prezumīndu-i reacţii pe care e prea adesea posibil ca el să nu le aibă. Prolixitatea minează permanent un volum care īşi are cota valorică legată de pasajele relatării stricte, neīnflorite, ale unei vieţi neobişnuite. Restul e, din păcate īn acest caz, simplă şi mediocră literatură.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul