Dacă, acum două-trei săptămâni, m-ar fi întrebat vreun cunoscut când am citit ultima carte de poveşti, l-aş fi bănuit de umor nelalocul său. Să întrebi despre cărţi de poveşti un om trecut şi de prima, şi de a doua tinereţe?! Chestiune oarecum neserioasă. După întâlnirea cu lumea basmului, la lectura recent apărutului volum Poveşti şi legende europene, nu mai sunt sigur de zâmbetul maliţios pregătit ca răspuns la astfel de întrebări. Editura „Paralela 45“ a luat foarte în serios proiectul iniţiat de trei scriitori contemporani: Horia Gârbea, Doina Ruşti şi Liviu Ioan Stoiciu. Trei condeie cu stiluri diferite, abordări diferite şi o singură dorinţă: repunerea basmului, a poveştilor la locul meritat, loc pe care cu toţii l-am iubit şi l-am res­pectat la vârsta copilăriei, loc a­proa­pe uitat în vre­murile de astăzi.

Cei trei autori revitalizează, în pri­mul volum al colecţiei, lumea fan­­tastică a basmelor şi poveştilor româneşti, într-o nouă formă, mai aplecată spre misticul ce ne bântuie în căutarea răspunsurilor şi explicarea lucrurilor şi stărilor ce par ireale.

Prin maniera puternic imagistică, Doina Ruşti realizează o nouă formă de abordare a temei basmului transmis din generaţii. Aproape că te simţi parte dintr-un tablou imaginar, în care totul este în mişcare, totul este la îndemâna ta pentru a descifra sensurile. Nu poţi citi Omul Roşu sau Frumoasa din lapte fără a-ţi acorda un timp de gândire, de trăire a celor citite.

Horia Gârbea, un excelent povestitor, demonstrează în acest volum valenţe nebănuite până acum. Preluarea unor vechi poveşti, a unor teme care au fost ocolite de unii scriitori, aduce în prim plan relaţia omului cu Dumnezeu. Într-o formă absolut extraordinară, cu un limbaj apropiat textelor care propovăduiesc credinţa, Horia Gârbea se supune, în basme precum Stareţul şi cerşetorul sau Copilul cel rău, canoanelor bisericeşti, împrumutând limbajul din pildele date de preoţi. Voce distinctă, efect concis, poveştile şi basmele repuse în drepturi. Consider că mulţi din generaţia mea ar face bine să citească Cum se taie zburătorul, pentru a-l repovesti, la rândul lor, celor mai mici.

Dintr-o altă lume, pe alt palier, se înscriu povestirile lui Liviu Ioan Stoiciu. Prin temele alese, prin scriitură şi cu alt efect asupra cititorului, Liviu Ioan Stoiciu se depărtează uşor de lumea basmului clasic, încercând şi o delimitare de ceilalţi doi autori ai volumului. O delimitare firească şi aşteptată de la acest scriitor.

Reuşita primului volum va aduce noi apariţii în Colecţia „Poveşti şi legende europene“, apariţii pe care eu de-abia aştept să le am în bibliotecă. Povestiri din Estonia, Anglia, Polonia, Germania sau Irlanda? De ce nu!