Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Kosovo şi publicitatea

        Constantin Stan

Aş fi putut repeta experimentul Eco: 24 de ore īn faţa televizorului, cu telecomanda īn mānă, spre a consemna ceea ce ne propun posturile noastre, mai ales ca mesaje. Aş fi putut apela la cifre spre a măsura publicitatea inclusă īn programe. Mă mulţumesc cu percepţia mea de televizorist nici fanatizat, dar nici blazat. Spun  aşadar că, din punctul meu de vedere, televiziunile sunt ceva īn jurul publicităţii. Sigur, patronii sau directorii de programe au īnţeles foarte bine arta culinară: contează la friptură ingredientele şi aspectul. Dar, pentru un raţional, friptura rămāne aceeaşi: o bucată de carne. Fără ea, ingredientele nu au nicio valoare!


Cam aşa sunt şi televiziunile: un program de publicitate īntrerupt de ingrediente cum ar fi filme, emisiuni de divertisment, jurnale de ştiri, transmisii sportive etc. Pānă la urmă, ceea ce vezi la televizor este publicitate: un film de 100 de minute durează 3 ceasuri bune, uneori, īn timpul unei faze de fotbal te trezeşti cu „MGA īn casa ta“ sau cu berea care face „valuri īn tribune“, īn tribunele publicităţii, evident; după nişte accidente pe DN-uri (pe aceleaşi DN, că nu avem prea multe!), eşti invitat de publicitate să cumperi un Jaguar, un Renault, ceva, acolo, de cāteva zeci de mii de euro, să īţi mai īndulcească nefericitul trai zilnic. Prima parte a calupului de publicitate se termină apoteotic, după o reclamă la detergenţi, cu preţioasa indicaţie „Consumul de sare, zahăr şi grăsimi afectează grav sănătatea“. Nu voi mai consuma detergent īn viaţa mea, te oripilezi tu văzānd ce dăunător poate fi sănătăţii. Tocmai cānd te pregăteai mental să reintri īn atmosfera filmului ori să īţi reaminteşti care era ultima idee sau ultimul cuvānt al invitatului, dau năvală peste tine „promo“-urile la emisiunile postului.


CNA-ul īmi va sări īn cap atrăgāndu-mi atenţia că există reglementări ferme īn ceea ce priveşte difuzarea publicităţii. Ei şi, le doare pe televiziuni īn cot. Fie că, din cāt scot pe publicitate, īşi permit să dea un mizilic de amendă, fie că īşi pun prezentatorii sau prezentatoarele să surādă ironic atunci cānd afişează somaţia publică a CNA-ului, tot un drac e: voi faceţi ce ştiţi, noi facem ce vrem, pare a fi deviza oricărui post.


Ştiu ce benefică a fost publicitatea pentru mass-media. Mai ştiu că fără publicitate posturile noastre de televiziune nu pot exista. Dar nu cred că e cazul să primim lecţii de gazetărie de la domnii Prigoană şi Vāntu, susţinători ai ideii că media reprezintă o afacere ca oricare alta, aşa că domniile lor fac orice pentru  a avea profit. Nu vreau să aduc īn discuţie legea morală şi bunul simţ atunci cānd e vorba de părinţi ai ingineriilor financiare care au falimentat zeci de mii, sute de mii de oameni (pentru profit, nu?) sau de spălători de chiloţi murdari ai familiei īn public (pentru a face rating, după cum ne-a explicat dl Prigoană). E inutil! Evoc īnsă cadrul legislativ care acordă facilităţi patro­-nilor de trusturi media tocmai pentru că au invocat specificitatea afacerii şi a produsului mediatic. Multe şi mari averi s-au făcut cu astfel de facilităţi la chirii, la TVA, la transport, la mesagerie etc. După bătăliile crunte purtate īn anii ’90 spre a le obţine, patronii vin curaţi, proaspeţi şi uscaţi īn pampers-ii legilor, afişānd pozitivismul omului de afaceri. Un pozitivism, desigur, nu numai cinic, dar şi uşor nesimţit.


Săptămāna pe care o am sub lupă a fost dominată de situaţia creată post-declararea unilaterală a independenţei provinciei Kosovo. A fost – şi este īn continuare – un eveniment de maximă importanţă publică, unul dintre acele evenimente care ne poate afecta viaţa. Chiar şi cu micile ezitări de īnceput, inerente probabil unui astfel de moment care invită, pānă la o poziţie oficială a autorităţilor romāne, la prudenţă, televiziunile l-au abordat corect. Au fost şi transmisii de la Priština, dar şi de la Belgrad, au fost şi documentare privind istoricul provinciei şi al relaţiilor sārbo-albanezo-kosovare, au fost prezenţi īn talk-show-uri analişti politici şi militari, au fost şi ediţii speciale ale unor posturi de la Palatul Parlamentului, cīnd primul ministru şi Parlamentul Romāniei au făcut declaraţiile oficiale. Punctul de maxim interes a fost un interviu cu preşedintele Romāniei. Nu sunt un fan Băsescu, dar sunt cetăţean al Romāniei şi īmi respect preşedintele. Nu īmi poate fi indiferentă poziţia sa şi nici argumentele cu care şi-o susţine. Sunt foarte atent la ce mesaj ne transmite. Recunosc că preşedintele a fost īntr-o zi de graţie. A avut un discurs limpede, argumentat şi ferm. Īn timpul unei argumentări absolut necesare spre a pricepe foarte clar de ce Romānia nu recunoaşte independenţa proclamată unilateral de către provincia Kosovo, domnul Turcescu l-a īntrerupt pentru… publicitate!!! Gestul, de o mitocănie fără rival chiar şi īn presa ro­mānească, afişează cel mai pregnant caracterul de afacere a televiziunii domnului Vāntu: mai presus de interesul naţional (sau de interesul public) este interesul afacerii sale. „Nu īmi permit să pierd cāteva zeci de mii de euro“ (sau sute de mii – nu ştiu cāt au valorat reclamele din calupu’ ăla publicitar!) „numai pentru că un angajat de-al meu īl are ca invitat pe preşedintele Romāniei“. Din regie, domnului Turcescu i s-a ordonat „opreşte-l să băgăm publicitate“. Dincolo de faptul că Turcescu era invitat la Cotroceni, ci nu preşedintele īn redacţia lui Turcescu, dincolo de faptul că un jurnalist stătea de vorbă cu preşedintele statului, el, acest preşedinte, nu stătea la o şuetă cu dl Turcescu, ci se adresa cetăţenilor Romāniei īntr-o problemă care viza politica externă şi poate chiar siguranţa naţională.


Dacă vă īnchipuiţi că un post american ar fi procedat la fel cu preşedintele Bush vă īnşelaţi amarnic. Dar, probabil, americanii nu se pricep la afaceri aşa cum se pricepe domnul Vāntu!

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul