Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Cum să enervezi un bărbat rece

        Felix Nicolau

A ajuns o chestie trendy să scrii despre cartea Ruxandrei Cesereanu, Naşterea dorinţelor lichide, Cartea românească, 2007. Donc, mi-am zis să fiu şi eu o dată la modă...


Cum remarca autoarea însăşi, cărţile ei stârnesc entuziasme sau crize de nervi. Naşterea dorinţelor lichide a entuziasmat-o pe Sanda Cordoş, care a văzut în acest „lung şi dens poem în proză[...] cel mai bun dintre volumele de proză de până acum” ale scriitoarei. La polul opus, enervaţi la culme, s-au plasat doi critici bucureşteni şi unul clujevit. Mihai Iovănel s-a enervat pentru că proza ar fi dulceagă, însiropată. Paul Cernat a fost exasperat de frazele enorme, folosite cândva în romanele fluxului de conştiinţă, de stilul manierist şi de ritualurile erotice vagi, anacronice. Victor Cubleşan a văzut în Post­­bărbaţi colecţia alcătuită din 107 portrete de masculi fictivi, un studiu ratat despre bărbăţie, probă a faptului că prozatoarea habar n-ar avea despre sexul opus.


Acuma nu ştiu dacă o carte de ficţiune trebuie să atingă acribia unui studiu de laborator. Fie ea tema cercetării şi bărbăţia. Adică nu cred că scriitoarea ar fi ieşit să se laude în târg cu vasta ei cunoaştere într-ale bărboşilor. Apoi scriitura stream-of-consciousness avea în vedere redarea procesului deviant, instabil, al gândirii. Poate că în cazul nostru ar fi mai bine să vorbim despre monolog interior, deşi aici intenţia este una pretins eseistică – o dezbatere şi o reconsiderare a unei iubiri intensificate prin expunere fizică, dar niciodată consumată. Mai există şi o serie de piruete în jurul unui subiect tabu, anume incestul. Tot Paul Cernat era excedat de panseurile plate, „puerile”.


Eu aş spune că avem de-a face cu o scriere care supravieţuieşte datorită chefului de joacă: tatonarea limitelor, sfidarea lor şi cuminţirea de ultim moment. Oare nu aici e de găsit farmecul literaturii autoarei clujene? În jocul de-a v-aţi ascunselea cu prejudecăţile? Un fel de perversitate inocentă. Cât despre sentinţele risipite pe mai toate pa­ginile, multe dintre ele sunt in­citante sau gra­tuite la modul fain poetic: „Îmi plac bărbaţii, pentru că sunt locuibili şi miros a gutuie”. Doi tineri se hârjonesc ca într-o „amuşinare câinească”, ea fiind la trup „nu prea coaptă, ci cam acrişoară”. El îi trimite scrisori în care îşi descrie frisoanele, iar ea îşi va aduce aminte peste ani de acel „cocteil de bărbat tânăr, cu care mă alcoolizam de la distanţă”. Povestea lui odio et amo este derulată în scrisori diminutivale ca ton, de unde şi amuzamentul adesea insolit: „prăjitura mea, patima pentru tine este deja hidoasă”, „mi-e inima prichindea din pricina asta”. Şi portretele groteşti ale postbărbaţilor sunt trasate cu tuşe chicotite: „el era un bărbat libidinos ca un scuipat” ori „învârtea femeile ca pe nişte inele, aruncându-le în aer, sărind prin ele, răsucindu-le” sau „el avea un chip de farfurie zâmbitoare, o barbă rotofeie şi rozalie ca un fund de bebeluş”.


Când te joci la nesfârşit cu plastilina, ea îşi pierde flexibilitatea, se fărâmiţează şi se durifică. Aşa se întâmplă şi în cazul de faţă. Artista vrea să umple un pavilion de expoziţie cu miniaturi ciufulite, năstruşnice, dar rămâne uneori fără materie primă. Degetele ei modelează atunci în aer, riscant. Şi totuşi, am citit cartea aceasta ca pe o Educaţie sentimentală postmodernă. Un exerciţiu de stil şi un experiment iluzionistic feminist, care îi poate face pe bărbaţi să se amuze sau să se bosumfle.


Şi într-un fel, dar numai într-unul, punctul de plecare coincide cu cel din setul de scrisori, Prenez soin de vous, imaginat de Sophie Calle pentru a 52-a Binenală Veneţiană, 2007. Un bărbat îşi părăseşte iubita lăsându-i o scrisoare destul de vagă, în finalul căreia o roagă să aibă grijă de ea. Abandonata trimite scrisoarea spre inter­pre­tare la 107 femei cu profesii diferite. Ce iese de acolo, vă puteţi imagina.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul