Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poeme

        Vasile Igna

Ecuație


Deocamdată nu ai altă soluție
trebuie să asculți foșnetul lui
și rostogolirea lui solitară
prin întunericul frenetic al nopții.
Lumina lui moartă, lumina
moartă a nopților.
Îi privești circumferința
o pâlnie inversă de periscop ruginit
rănile unei
geometrii controversate.
Și ceva mai încolo
un cortegiu de fotograme
întrerupte de flashurile unui
far îndepărtat pentru care
ți-ai fi putut părăsi familia, copiii
și iubitele ce așteaptă de o viață
să le treci pragul.
Și s-ar putea presupune că
imaginarul colectiv
e un cinema cu un singur spectator
un marș triumfal al unor
barbari abia domesticiți.
Și ei chiar au ajuns lângă tine
sunt la granița ecranului
o mână de orb le-a arătat drumul
îi simți cum se furișează prin
ferestrele întredeschise
ajung înăuntru
sub pielea pergamentoasă a
frunții tale acoperind
răni fără leac
păcate și infamii
virtuți inutile și o oboseală nesfârșită.
Și o legiune de împărați
ce și-au redobândit tronul:
Animula vagula, blandula,
Hospes comesque corpori,
Quae nunc abibis in loca
Pallidula, rigida, nudula,
Nec, ut soles, dabis iocos ...



Podul


Lumina, lumina ochilor ei
albastră, potrivită cu rădăcinile flăcării,
cu dezmățul său când aprinde
torțele învingătorilor.
Dacă râul s-ar fi retras în matcă
i-am fi văzut marginile
am fi zărit pe fiecare mal o armată
îndemnându-și ostașii să se arunce
în valuri
acolo unde biruința se
învecinează cu înfrângerea.
O, și mergea cu pas legănat
desenând poteci înguste
când urcătoare
când coborâtoare în limburile
suspiciunii și îndoielii.
Și iarăși un pas înainte
un pas înapoi
până când crește pe
urmele tălpilor ei
o iarbă aspră, rugoasă
un pod de iarbă necredincioasă
pe care se vor înghesui curând
soldații unor batalioane de spectre.



Calendar


Mai ales când se apropia noaptea
când lumina se topea răbdătoare
în găvanele ochilor
i se spunea:
privește, treci prin gardul de sârmă
al neputințelor
și când te vei apropia de margine
născocește femei!
Și dă-le puțin din neputința ta
fii filantrop
pune mai mult de la tine
mult mai mult decât ai primit.
Dacă va trebui să exagerezi
nu te opri
exagerarea nu e minciună
e doar abuz de generozitate
un mod de a fi mai puțin
îngăduitor.
Nu întoarce capul
vei vedea aceleași zile
aceiași ani pe care
i-ai mai văzut
vei fi zugravul care copiază
capodopera maestrului
Picasso imitând pe Grünewald
în obscuritatea catedralei din Colmar.
Și calendarul tău va fi pe dos
va începe cu sfârșitul
vei fi crucificat înainte
de a primi darurile magilor.
Și nu vei ajunge să vezi
copia perfectă
înălțându-se la cer
urmând
când pe stăpân când pe sclav.



Lentilă


O lentilă
putea fi ceea ce concentra
șuvoiul de lumină prea îndrăzneață
într-un punct minuscul.
O înțepătură de ac într-o venă
prin care nu mai curge nimic.
Un cuvânt urca
altul cobora
unul recunoștea păcatul
altul virtutea
undeva dedesubt
plutea un nor de miresme.
Numai ele mai puteau
crede în mântuire
precum un ierbar rătăcit
printre evangheliile unei
catedrale pustii
precum privirea îndreptată spre
crucea Tâlharului.
Rostul se juca cu bunul-simț
și sfârșea înghesuit în
cămara cu vechituri
printre cărți cu copertele rupte.
Da, era o lentilă
nu mai mare decât globul
unui ochi de pisică
și nici mai ascuțită decât
limba ei cu ecouri în pliocen.



Dicționar


Erau nume
nume pentru cuvinte
litere ce urmau una alteia
precum un șir de furnici
printre firele ierbii.
Se loveau între ele
furându-și nectare și otrăvuri.
Și fiecare avea steaua ei
și câte trei magi care o adorau
și o urmau cu presimțirea
unei mări ce forfotește
de o faună bizară.
Realitatea stă deoparte
poticnită când de o rădăcină
când de o tulpină noduroasă.
Coaja ei abia se întrevede
pielița sa e de ceață
o poți tăia cu un fir de păr
abia de acoperă irisul
unui motan adormit.
Unul ce nu aude decât
impulsurile frecvențele joase
tonurile și semitonurile
diftongii și hiatusurile
citind pe buzele muților
povestind despre
capul retezat al istoriei.
E o lumină neagră de august
o convulsie îndelung reprimată
limbă salvată provizoriu
barbaria înflorind în fața ruinei.


(Din ciclul Vorbitul în limbi)

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul