Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Vocileee

        Dan Stanca

Nu, nu e vorba de Vocile nopţii, romanul lui Buzura de acum nu ştiu cāţi ani, atāt de mulţi īncāt lasă impresia că am coborāt īn preistorie, ci de romanul lui Vlad Zografi, Efectele secundare ale vieţii, apărut de curānd la Humanitas. Spun vocile, fiindcă avem de-a face cu o carte care se bazează pe factorul auditiv. Ioana Pārvulescu, oarecum derutant, spune că această carte nu ar trebui citită, ci ascultată. De unde pānă unde? Este, desigur, o metaforă elegantă a unei doamne elegante, dar care mai degrabă īl īndepărtează pe cititor de carte decāt īl apropie. Da, cartea aceasta este o sumă de voci, ceea ce nu īnseamnă că nu trebuie s-o citim, dar citind-o, fără să vrem, o şi auzim. Ca să fiu tranşant, voi spune că este un strigăt care, ca o lance, străpunge brocartul cărtărescian ce īmbracă fastuos Editura Humanitas. Impulsiv anticalofil, Zografi nu se ruşinează de aceasta. Nu se lasă sedus de mode, nu e impresionat de succesul altora din generaţia lui. După faima cāştigată cu Petru acum două decenii, el putea să fie mare de tot, dar nu a vrut să profite de respectiva conjunctură. Paradoxal, a stat cuminte īn banca lui şi i-a lăsat pe alţii să iasă īn faţă. Ca redactor de carte, a īnghiţit destule mizerii, adică a trebuit să refacă traduceri execrabile, dar nu s-a plāns. A fumat ţigări ieftine, īn timp ce ăia pe care-i corecta fumau ţigări scumpe. Are o demnitate ireproşabilă care a izvorāt din caracterul său. Este un om care nu fuge după glorie şi doar la momentul potrivit se aşază la masa de scris. Romanul de faţă este rodul unei asemenea atitudini. Vlad mizează, cum am spus, pe strigăt.
Ca şi mine, crede īn ţipătul care face praf construcţiile preţioase. Despre el se mai poate spune că este cel mai bun exemplu al inteligenţei dezgolite. Vine nud īn faţa noastră tremurānd de nervi şi cu toată fiinţa la un pas de explozie. Cartea sa este o asemenea dezgolire. Cu alte cuvinte, ne invită să nu ne mai prefacem, să nu ne mai izmenim, să vedem īn faţă banalitatea atroce, dar, atenţie, nu cum o fac veleitarii de acum. Aceştia īşi īnchipuie că, īnvingānd pudoarea, ajung genii. Vlad Zografi a depăşit aceste faze de puber şi, fără să-şi trădeze vocaţia autenticităţii, ne īnvaţă că a fi simplu este o formă a rezistenţei.
De fapt, despre ce e vorba īn cartea lui? Sunt cāţiva tineri care vorbesc despre viaţa lor, inhibiţii, plăceri, curiozităţi, evitānd tonul sentimental. Este o disperare colectivă pe care scriitorul o gestionează cu maximă decenţă, dar şi cu accente tăioase. Adversar al patetismului gratuit, Zografi īl pune īn evidenţă pe omul de fiecare zi, scanāndu-l necruţător. Aşa că, aproape ca de la sine īnţeles, problema principală ajunge să fie aceea a bolii psihice. Nu īntāmplător una din vocile cele mai convingătoare ale cărţii este Robi Aldea, care suferă de autism, un ecou, aş zice, al lui Benjy din Zgomotul şi furia. Altă voce aparţine medicului psihiatru Andrei Cricoveanu, care īncepe o serie de cercetări īmpotriva abuzurilor comise īntr-un cămin-spital din localitatea Dărăşti, judeţul Ilfov. Femeile sunt vii, preocupate de corpul lor, dar īn egală măsură triste, fiindcă, deşi frumoase, nu se bucură de viaţa spre care aspiră.
Vlad Zografi nu face īnsă un roman NORMAL, fiindcă, evident, nici nu şi-a propus asta şi poate nici nu ar fi fost īn stare de un demers clasic răbdător. Nici nu explorează neapărat domenii subtile onirice, cu toate că īn roman apare la un moment dat relatarea unui vis care de fapt funcţionează ca o cheie de boltă pentru īnţelegerea cărţii. Partea lui forte o reprezintă inteligenţa speculativă. Aici dă adevărata măsură a talentului de scriitor care cercetează cu mintea sa, evitānd clişeele, tot ce se īntāmplă īntr-o lume contemporană ieşită din ţāţāni. Īl pasionează cultura sufletului care se opune ştiinţei ce progresează fără să ştie de ce face asta. A cincea voce de altmineri aparţine unui academician care prin intervenţia sa pune degetul pe toate rănile noastre. Einstein şi Godel ne-au aruncat īn ceaţă. Ni se pare că ştim ceva, dar suntem mai ignoranţi ca īnainte. Probabil că viitorul care ne aşteaptă este īntruchipat tot de personajul Robi cu gorgonopsienii şi lystrozaurii lui. De aceea, zic, e şi cel mai bine realizat. Pe de altă parte, frontierele a ceea ce numim „mental hospital” se lărgesc din ce īn ce mai mult şi promit să īnghită lumea īntreagă. Aici cred că se află miza cărţii. Personajele sunt din Romānia anilor 2010, dar extensia semnificaţiei lor bate orice localizare socială şi naţională. Ideea ar fi cam aceasta: nimic nu e ceea ce credem că ar mai fi. Lumea, shakespearean vorbind, e o scenă şi de aceea spectatorii, la un moment dat, constată īngroziţi că īn piesa pe care o privesc au fost pe nesimţite incluşi. Sau: te duci īn vizită la un pacient dintr-o clinică şi nu mai pleci de acolo fiindcă, pe nepusă masă, vine un echipaj, fie medical, fie de poliţie, care te opreşte considerānd că ai īn bagaj destule date ce ar justifica internarea ta. Cu alte cuvinte, nu mai eşti stăpān pe propria identitate. Suntem naive, aşadar, dacă mai credem că am rămas ce am fost. Dimpotrivă. Procesul alterărilor e atāt de rapid īncāt schimbă faţa lumii de la o zi la alta.
Vlad Zografi este un seismograf extrem de sensibil al tuturor mişcărilor care fac din univers doar o trecere spre neant. Efectele vieţii de aceea sunt şi secundare. Ce a fost viaţă odinioară a căzut pe planul doi şi nu ne mai bucurăm decāt de nişte amintiri. Iluzia karamazoviană că totul ne e permis a fost consolidată prin armele tehnologiei din prezent şi de aici multă vrajă şi tot atāta spaimă... Romanul lui Vlad nu este deci o operă de artă īn īnţelesul obişnuit al cuvāntului, ci o cercetare, o străpungere prin toate acoperămintele şi īnvelişurile, o tentativă disperată de-a spune lucrurilor pe nume şi de-a renunţa la „īnvăluiri” enervante. Mă simt aproape de autor fiindcă şi eu văd cam la fel situaţia. Din păcate, la bază stă condiţia omului care a pierdut rugăciunea, dar caută s-o facă posibilă pe alte căi. Acum e greu de spus că le şi găseşte.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul