Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Paul Mecet: „Nu e nevoie de titluri la subiectele de suflet...”

        Eugen Cojocaru

Este a șasea expoziție a pictorului Paul Mecet la Simeza Cercului Militar București și se poate afirma că evoluția, de la prima apariție a artistului, este exponențială. De la intrare frapează un ingenios afiș cu motive ale covoarelor oltenești, din paleta coloristică a naturii ce i-a inspirat atât pe artizanii locului, cât și pe artistul plastic. Deși era zi de lucru și nu o oră de vârf, intrau mereu vizitatori tineri și vârstnici atrași, dincolo de vitrină, de generoasa poetică a culorilor, ce irupe frenetic în numeroasele tablouri de dimensiuni mijlocii, în spațiul ce îi înconjoară acaparator, ca un „careu apollinic”. Sunt 46 de tablouri cu tematică predominant „clasic nicolaegrigoresciană”: case, dealuri, biserici din Vâlcea, târguri sau Balcicul, copii bulgari și bătrânul de la începutul secolului XX, inspirații după fotografii vechi, pe peretele din dreapta.
Impresia imediată este accentuat tonică și produce o „calmă beție” estetică pentru că totul este „liniștit”, „așezat” și sentimental, în sensul elevat al noțiunii. Am fost frapat, imediat, că nu au titluri – ești obișnuit cu această stratagemă la unii pictori abstracți care nu stăpânesc profesia și ascund neputința într-o falsă enigmă a subiectului! – și l-am întrebat: Nu trebuie titluri, îmi răspunde, surâzând bonom-jovial, ca tablourile sale. Subiectele sunt din sufletul meu: amintiri plăcute... Eu precizez: Se simte, imediat ce intri, autenticitatea și faptul că te identifici pînă la „pierdere” cu mesajul, care nu e doar plastic, ci și profund spiritual, producând efectul unei „nirvana” a locurilor idilice impregnate în memoria ta. Vizitatorii se perindă mereu – nu mă miră și-l interoghez îndrăzneț: Cum sunt vânzările? Zâmbește jenat-ștrengărește: Chiar foarte bune! Continui: Îi „bruschezi” pe vizitatori cu subiecte de „locuri comune”, dar totul devine proaspăt, parcă nou sau redefinit într-o altă „cheie” auctorială... P.M.: Nu trebuie să te bazezi pe ori să te lași influențat de o modă, de falsitatea unui mesaj de „tradiție” pictural-istorică!
Deși, cum spuneam, sunt mai multe subiecte comune, asemănătoare, nimic nu este monoton, repetitiv, iar bogăția acestei alterități a serializării e garantată și de cromatica de fiecare dată altfel, jucăușă și se simte/se vede că pictorul a fost călăuzit de sentimente diferite. Iată astrele unor subiecte în jurul cărora se învârte câte o serie de „planete picturale”: minaretul și târgul din Mangalia, case modeste sau cule mândre, biserici, dealuri la Băilești, Mioveni, Câmpulung-Muscel... Pare că dorește să ne ajute să savurăm, încă, „micile paradisuri pierdute” care mai există la noi, cu un rafinat mesaj subliminal: Opriți-vă din nebunia falsei fericiri tehnice și de aglomerații de coloși citadini contemporane – iată, există Nirvana, nu departe, lângă noi!
De obicei, se punctează cele mai reușite pânze, dar aici fiecare este o „mică perfecțiune”, indiferent dacă avem un peisaj, un portret (Părintele Cleopa, Grigore Vieru), străduțele unui târg, pantele unui deal... Frapează, uneori, câte o „îndrăzneală” cromatic-armonică, așa cum sunt tușele groase de violet ce „invadează” cerul la o „Casă țărănească” și la „Biserica din sat” (titluri date de E.C.) – îl provoc pe Paul Mecet și-mi spune senin despre întreaga atmosferă degajată, subtil, din tablouri: Violetul acela l-am văzut, după ploaie, pe acoperișul casei, în copaci, în iarbă și mi-am zis că i-ar sta bine și pe cerul aproape înseninat... Tot pe linia anecdoticului creator mai menționez „seria Lipscani” – am crezut, inițial, că e o Veneție mai modestă, de prin nord. Spre surprinderea mea, îmi dă o explicație relevantă pentru arta sa poetică: E o stradă din zona Lipscani, dar am avut viziunea că se potrivește mult mai bine dacă i-aș face un canalletto venețian în albastru, o pasarelă potrivită...
Ne bucurăm împreună cu artistul Paul Mecet pentru deosebita valoare estetică a expoziției sale, pentru ecoul de prestigiu în rândul confraților săi – doar cât am stat acolo au venit unul din București și un român din Paris și l-au felicitat. Așteptăm cu plăcere și nerăbdare, așadar, operele cu care ne va delecta anul viitor...

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul